Basm maritim şi iubire sub ultraviolete

Ascultam valurile seara şi mâncam îngheţată la micul dejun. Ne certam din nimicuri şi ne împăcam sub razele dureros de arzânde ale soarelui din Vamă. Berea ne era corabie în gânduri nisipoase şi scoicile ne sâcăiau.  Buzele arse de soare sorbeau din dozele de bere. E ceva cu aerul de mare: foame, dragoste şi sete. Părul se usca de la apa de mare şi algele se lipeau de piele. Băuturi erau băute, sărutări erau date şi amintiri erau făcute. Nu arde nimic mai tare decât inimi sub soarele de la mare. E ca şi cum sarea nu mai e doar un simplu condiment care îţi afectează sănătatea, e ca şi cum sarea din apă are un efect ciudat asupra oamenilor. Dacă marea nu ar fi fost atât de sărată probabil că nu ar fi existat atâtea poveşti de Vamă. Priviri sincere de sub gene lungi, piele uscată şi scoici în păr, fără griji şi alde d-astea.

E dureros să mergi la mare. Nu doar de la scoicile intrate-n picioare, nisipul care-ţi arde tălpile şi banii cheltuiţi, e dureros să mergi la mare pentru că nu mai vrei să te întorci acasă.

Pahare ciocnite printre zâmbete dăruite şi prăfuite de particulele de nisip care zburau prin aer, piele atinsă şi ciupită cu gândul de a crea amintiri care să dureze mai mult decât o viaţă umană.

Numai la mare toată lumea se simte filosof. Păi, de ce? Nu prea ai ce face pe plajă. Buzele-ţi pot fugi spre el circa câteva minute dintr-o oră, dar, în rest, nu ai decât să te prăjeşti la soare în timp ce-ţi contemplezi soarta. Şi totul începe de la sărutul ăla, sărutul de pe plajă, sărutul de lângă valuri, sărutul de pe câteva scânduri de lemn care ţi-au rănit oasele. La mare te simţi într-un basm: au loc festinuri cu mâncăruri alese  sau cartofii prăjiţi de la fast-food par o gură de rai atunci când i le furi lui din farfurie; au loc danţuri, chiar dacă sunt nişte bălăngăneli minuscule sau te uiţi la el cum cântă în gura mare o piesă de la vreo trupă necunoscută, dar care sună bine; treci prin probe de foc, chiar dacă probele astea de foc sunt de fapt misiuni de a găsi un loc la o terasa sau la cel mai popular loc de la mare;  ai un prinţ sau o prinţesă,  îl/o iubeşti şi când e murdar la gură de usturoi, în special când e murdar/ă la gură de usturoi. Dar, cel mai important lucru despre basmul de la mare: timpul stă pe loc, ceasurile nu au importanţă, doar soarele-ţi e călăuză.

Iubeşti sub ultraviolete şi îţi bronzezi sentimentele ca să le păstrezi calde ca buzele lui.